Cuviosul Nichifor Leprosul, prietenul tuturor în nevoi

Despre Sfântul Cuvios Nichifor Leprosul mai nimeni dintre credincioșii români nu cunoștea ceva. Dar, odată cu pandemia de Covid-19, sfântul a apărut unor creștini din Grecia și Bulgaria spunându-le: „Dacă cineva se va îmbolnăvi, să se roage mie, iar eu îl voi vindeca. Nu vă temeți! Va trece.”

Şi în Romania au apărut ştiri şi filmuleţe despre acest sfânt. Am aflat mai apoi despre viaţa acestuia, i-am cunoscut Paraclisul şi Acatistul său. Iar de curând biserica Şerban Vodă are o icoană a Sfântului Nichifor Leprosul.

Dar cine este acest cuvios?

Nicolae Tzanakakis s-a născut în anul 1890, din părinţi ţărani evlavioşi, în satul Serikari, în regiunea Hania din insula Creta. Părinţii lui au murit pe când era încă copil, lăsându-l orfan, în grija bunicului său. La vârsta de treisprezece ani s-a mutat în Hania şi a început să lucreze ca ucenic la un bărbier. Curând au început să apară primele simptome ale leprei. Bolnavii de această teribilă maladie contagioasă erau pe atunci obligatoriu închişi într-o colonie de leproşi din insula Spinaloga. Nicolae, speriat, fuge în Egipt şi lucrează o vreme la un bărbier din Alexandria. Boala avansează. Hotărăşte să se mărturisească unui cleric al Patriarhiei Alexandriei, acesta îndrumându-l spre azilul-spital pentru leproşi din insula Chios. La vârsta de 24 de ani, în anul 1914, Nicolae ajunge la spitalul administrat de ieromonahul Antim Vagianos, cunoscut mai târziu ca Sfântul Antim din Chios (15 februarie).
Nicolae a aflat aici o atmosferă spirituală care l-a făcut să-şi deschidă inima spre credinţă şi să râvnească la o viaţă de rugăciune. După doi ani, ieromonahul Antim îl tunde în monahism pe Nicolae, dându-i numele de Nichifor.
Boala lui a avansat, căci tratamentul pentru lepră va fi descoperit abia în 1947. Cuviosul Nichifor era însă stăruitor în ascultare, în post şi rugăciune. Lucra în grădina azilului. Între el şi părintele său duhovnicesc, Cuviosul Antim, se dezvoltă o strânsă relaţie de ucenicie duhovnicească. Monahul Nichifor era de nedespărţit de Cuviosul Antim, astfel încât mai târziu acesta a reuşit să scrie o culegere de texte despre minunile săvârşite de Sfântul Antim pe care le văzuse cu ochii lui.
Cuviosul Nichifor se ruga ceasuri în şir, făcea metanii fără număr, dar în acelaşi timp nu vorbea despre acestea şi nu îşi deschidea inima nimănui altcuiva decât părintelui său duhovnicesc. Avea o voce îngerească şi devine protopsaltul bisericii azilului. Pentru că îşi pierde vederea din pricina bolii, mai apoi cele mai multe cântări vor fi cântate de ceilalţi psalţi de la strană.
În 1957, azilul-spital din Chios este închis, iar Cuviosul Nichifor, împreună cu ceilalţi pacienţi rămaşi au fost mutaţi în staţiunea-leprozerie a Sfintei Varvara din Egaleo, la vest de oraşul Atena. Cuviosul Antim scrie o scrisoare părintelui Eumenie care se afla la această leprozerie, încredinţându-i-l pe monahul Nichifor şi îndemnându-l să-l ajute cu tot ce poate, căci, deşi numai călugăr, Nichifor este un monah desăvârşit de la care va avea multe de învăţat. Părintele Eumenie fusese şi el bolnav de lepră, se vindecase la Sfânta Varvara şi rămăsese acolo alături de ceilalţi leproşi spre a-i ajuta trupeşte şi duhovniceşte. În acea vreme, Cuviosul Nichifor avea aproape 67 de ani, iar trupul şi ochii îi fuseseră profund afectaţi de boală. În scurt timp, părintele Eumenie devine ucenicul duhovnicesc al monahului Nichifor, căruia Dumnezeu, pentru răbdarea lui în boală, îi dăruise multe haruri duhovniceşti.
Mulţi credincioşi au început să vină la monahul Nichifor ca să îi ceară binecuvântarea. Ţintuit la pat, chinuit de dureri şi aproape orb, monahul Nichifor avea însă darul de a aduce mângâiere celor ce veneau la el.

Minunile săvărșite de Sfântul Nichifor Leprosul

Părintele Nichifor a trecut la Domnul pe 4 ianuarie 1964, la vârsta de 74 ani. Trei ani mai târziu sfintele sale moaşte au fost dezgropate şi ele erau binemirositoare.
Pe 1 decembrie 2012, Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului a săvârşit proslăvirea Sfântului Nichifor, iar numele acestuia a fost adăugat în calendarul Bisericii Constantinopolului.
Multe minuni a făcut Cuviosul în timpul vieţii şi mai ales după moartea sa. A fost un martir fără de sânge, căci deşi mâinile şi picioarele sale erau o rană nu înceta să muncească, dar să se şi roage nopţi întregi, făcând multe metanii. Părintele Eumenie îl îngrijea ca pe un copil. Odată, după ce l-a pregătit pe Cuviosul Nichifor de culcare, a plecat în chilia sa. Dar nu avea linişte, căci i se păruse că nu a lăsat totul în regulă în camera Cuviosului. Aşa că a intrat încet, ca să nu-l trezească, dar mare i-a fost uimirea când l-a văzut pe acesta rugându-se cu mâinile ridicate, la un metru de la pământ. S-a întors încet în chilia sa, plângând de bucurie că Dumnezeu l-a învrednicit să aibă grijă de aşa un sfânt. A doua zi i-a povestit totul Cuviosului, cerându-i iertare, iar acesta i-a spus: „Lasă, nu-i nimic. Dar să nu spui la nimeni până când voi fi viu.”
A tămăduit pe mulţi, mai ales bolnavi de cancer, copii, dar şi oameni de toate vârstele. Este grabnic ajutător şi nu-i lasă pe cei care se roagă lui. A apărut multora aievea şi în vis vorbindu-le şi dându-le soluţii la problemele lor. Unui copilaş bolnav de cancer i se dăduseră doar câteva zile de viaţă. Auzind aceasta, mătuşa lui a început să citească încontinuu Paraclisul Cuviosului Nichifor cel Lepros, adică cum îl termina, îl începea din nou. Curând, copilul, care avea şi dureri, a început să se simtă mai bine. Apoi, ducându-se părinţii cu copilul la spital şi făcându-i din nou toate analizele, medicii au constatat că acesta s-a făcut bine.
În Bulgaria a apărut în vis unei femei şi i-a spus: „Avertizaţi pe toţi creştinii să se roage mie, în mod repetat. Să citească şi slujbele. Există un leac (pentru COVID-19) şi acesta este Sfânta Împărtăşanie.” Să strigăm şi noi cei aflaţi în această pandemie la Sfântul Nichifor şi cu siguranţă vom primi răspuns: „Sfinte al lui Dumnezeu Nichifor, prietenul nostru al tuturor, vino degrab şi ajută nouă, celor ce cu drag te chemăm în ajutor, roagă pe Milostivul Dumnezeu să ridice povara încercărilor şi neputinţelor noastre şi să ne dea credinţă mărturisitoare, ca împreună cu toţi sfinţii să Îi cântăm: Aliluia!” (Acatist – Condac 13)

(Articol apărut în ziarul duminical al Parohiei Șerban Vodă „Cuvântul care zidește” nr. 14 din 5 aprilie 2020)

Cum apare Sfântul Nichifor Leprosul unei credincioase din Bulgaria 

Iată ce mărturisește aceasta:

Am fost foarte nerăbdătoare și deranjată în săptămânile anterioare de tot ceea ce se auzea în mass-media, dar m-am simțit mângâiat, mai ales când am aflat că Sfântul Nichifor a apărut unui bărbat din Grecia pentru a inspira curaj și dorința de a ajuta oamenii împotriva acestui rău. Întrucât până în acest moment nu aveam prea multe informații despre viața lui, un acatist sau rugăciuni, am fost mângâiată de puținul pe care îl știam deja și mi-am spus că sfântul ne va ajuta, am crezut că va fi cu noi, m-am simțit aproape de el.

Am plâns toată noaptea, m-am rugat la el, M-am gândit la ce se întâmplă în lume și la numărul persoanelor infectate care crește în fiecare zi în Bulgaria. La ora 4 noaptea am adormit. În visul meu l-am văzut pe sfânt. L-am recunoscut imediat. L-am văzut în mantia neagră, ridicându-se în picioare și ținând o cruce aurie în mâna dreaptă.”

Sfântul a îndemnat creștinii să se roage, să se pregătească pentru Sfânta Împărtășanie și să se împărtășească. De asemenea i-a indicat persoanei o plantă care îl poate ajuta să se întărească trupește (imunitatea) și anume cimbrul. A îndemnat ca bisericile să rămână deschise.

Sfântul Nichifor a apărut persoanei respective în trei nopți „A treia noapte l-am văzut din nou… Am înțeles că Bulgaria va fi protejată de virus. M-am întors către el cu întrebarea: „Se va păstra toată Bulgaria?”. Mi-a spus: „Da!” În acel moment, am văzut țara noastră ca pe o hartă și s-a așezat peste ea, peste Bulgaria de sud, și mai exact undeva peste Plovdiv. Și el a spus: „S-au auzit clopotele, s-au auzit clopotele, s-au auzit clopotele!”…

Apoi s-a înălțat la cer și cu crucea de aur în mână a binecuvântat de sus. De pe cruce o lumină a coborât și a luminat întreaga țară. Ultimul lucru pe care l-a spus a fost: „Va trece!”. După toate acestea, s-a produs o schimbare extraordinară în mine. Reasigurarea și puterea pe care Sfântul Nichifor Leprosul, făcătorul de minuni, le-a insuflat în mine, în fața panicii care a cuprins toată lumea, inclusiv țara noastră. (Sursa informațiilor – ro.asceticexperience.com)

ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS NICHIFOR LEPROSUL, 
FĂCĂTORUL DE MINUNI
4 IANUARIE

Rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție; Împărate ceresc, Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori); Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.; Preasfântă Treime…; Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…; Tatăl nostru;
Troparele de umilință
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi.
Slavă…,
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumne­zeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum…,
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Crezul; Doamne, miluiește (de 12 ori). Slavă…, Și acum…;
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumne­zeul nostru (de trei ori).
Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea…
Dumnezeu este Domnul… (de trei ori).
TROPAR
Bine ai plăcut lui Dumnezeu, Cuvioase Nichifor, multpătimitorule, care cu arma rugăciunii boala cea rea ai învins, întru totul lui Iov asemănându-te, pentru care nenumărate daruri ai primit, Făcătorule de minuni. (de trei ori)
CONDAC
Pe Cuviosul Nichifor, care prin răbdarea mulțimii pătimirilor sale, a primit cununa cea nestricăcioasă și acum revarsă noian de tămăduiri celor care îl cinstesc, să-l lăudăm zicând: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…
Apoi Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta..
CONDACUL 1
Bineplăcut lui Dumnezeu te-ai făcut de copil sfinte, robit fiind de bucuria creației dumnezeiești a Cretei, în peisajul satului tău muntos și a cântărilor de praznic ale Născătoarei de Dumnezeu în pădurea de castani, pe care le-ai purtat cu tine întreaga viață. Când, deschizând larg ușa sufletului tău, te-a pătruns mireasma cea nepieritoare, covârșindu-te, pe care cu dragoste sfântă o împarți acum tuturor. Pentru aceasta cântăm ție: Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
ICOSUL 1
Ți-ai însușit întru totul credința părinților tăi, simpli în ale lumii, dar bogați în cele înalte, căci mama ta se învrednicise a se ruga și la Locurile Sfinte. Apoi rămânând orfan, ai dus cu tine modelul credinței ca pe o mare comoară în casa bunicului tău, care te-a luat spre îngrijire. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că Sfântul Nicolae ți-a fost ocrotitor prin botez;
Bucură-te, că Maica Domnului te-a binecuvântat la Praznicele Sale;
Bucură-te, că Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil ocroteau satul tău;
Bucură-te, că Sfântul Efrem se ruga pentru oamenii locului;
Bucură-te, că satul avea douăsprezece biserici;
Bucură-te, de marele dar al nașterii tale;
Bucură-te, c-ai dobândit mare ocrotire vieții tale;
Bucură-te, că aceasta a fost temelia jertfelniciei tale;
Bucură-te, că Sfinții nu te-au părăsit niciodată;
Bucură-te, că dragostea lor ți-a fost și mamă și tată;
Bucură-te, că dragostea aceasta o împarți acum cu toată lumea;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 2
La treisprezece ani a trebuit să pleci în Hania, să‑nveți meseria de bărbier. Și ți-era scris ție să nu te mai întorci și nici să-i mai vezi vreodată. Credem că numai rugăciunea și dragostea Sfinților tăi ți-au alinat dorul și durerea. Pentru aceasta cântăm Celor de Sus: Aliluia.
ICOSUL 2
Tot cu dragostea prietenilor tăi de Sus ai învins singurătatea și grijile care apăsau gingașul tău suflet de copil de țară, nevoit să facă față unui oraș mare. Pentru nevoința aceasta, cântăm ție:
Bucură-te, că drumul tău era rânduit de Sus;
Bucură-te, că Domnului nimic nu-i era ascuns;
Bucură-te, că se pregătea ție dar nespus;
Bucură-te, că mic de ani fiind, toate temerile le-ai învins;
Bucură-te, că drumul tău ducea Sus;
Bucură-te, că ascultător fiind ai surprins;
Bucură-te, că prietenos fiind prieteni ți-ai făcut;
Bucură-te, căci chipeș fiind, te-ai făcut plăcut;
Bucură-te, că sufletul tău frumos s-a văzut;
Bucură-te, că egoismul nu l-ai cunoscut;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 3
Dar marea încercare a vieții tale abia acum începea sfinte, căci lepra a pus pecetea muceniciei tale nesângeroase pentru întreaga-ți viață. Pentru aceasta, Celui ce pe toate mai înainte le cunoaște și le rânduiește, Îi cântăm cu smerenie: Aliluia!
ICOSUL 3
Cunoscând tu semnele bolii, urmările ei și soarta celor bolnavi, respinși, disprețuiți și izolați de lume, ți-ai purtat în taină durerea. Și pentru a evita alungarea ta în „mormântul morților vii”, la șaisprezece ani ai plecat în ascuns în Egipt, și acoperit de sfinții tăi ți-ai practicat meseria de bărbier în Alexandria. Pentru puterea și durerea aceasta, cântăm ție:
Bucură-te, că durerea sufletească te-a călit pentru ce aveai de răbdat;
Bucură-te, că la Locurile Sfinte te-ai rugat;
Bucură-te, că rugăciunea ta, tărie ți-a dat;
Bucură-te, că fără timp copilăria ți-ai lepădat;
Bucură-te, că boala asta cruntă te-a maturizat;
Bucură-te, că Sfinții tăi nu te-au uitat;
Bucură-te, că în voia Domnului cu totul te-ai lăsat;
Bucură-te, căci, ca din mâna Domnului, toate le-ai primit;
Bucură-te, că în vâltoarea vieții smerit ai stat;
Bucură-te, că drumul vieții tale este de neconfundat;
Bucură-te, că, doar pe Sfinți având, lor te-ai confesat;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 4
Nu ai putut rămâne prea mult sfinte nici aici, căci semnele bolii tale erau de acum la vedere și nedeznădăjduind ți-ai încredințat taina unui arhiereu venit din Hios, care te-a îmbărbătat și te-a primit ca un adevărat părinte, mult ajutându-te. Pentru aceasta, Celui care pe toate le rânduiește și le îngăduiește, dar Care dăruiește și puterea de a le duce, Îi cântăm: Aliluia.
ICOSUL 4
Descoperind în tine un tânăr mai puțin obișnuit, peste care odihnea Harul Duhul Sfânt, acesta te-a trimis să-ți folosești puterea pilduitoare alături de Cuviosul Antim, la leprozeria din Hios, patronată de Maica Domnului „Ascultătoarea”, cu ajutorul Sfântului Lazăr cel înviat din morți. Pentru care, mulțumind Maicii Sfinte, cântăm ție:
Bucură-te, că Maica Domnului niciodată nu te-a părăsit;
Bucură-te, că Aceasta întreg drumul vieții ți-a însoțit;
Bucură-te, că binecuvântarea Sa, la intrarea în leprozerie ai primit;
Bucură-te, că prin grija Sa viața ți-ai chivernisit;
Bucură-te, că, orfan fiind, de Dânsa te-ai lipit;
Bucură-te, că pe Dânsa de Maică ai primit;
Bucură-te, că de Dânsa niciodată nu te-ai despărțit;
Bucură-te, că rânduiala Sfântă acum ți s-a deslușit;
Bucură-te, că în brațele-i Sfinte aici ai fost primit;
Bucură-te, că bolnav fiind, tu sănătos te-ai privit;
Bucură-te, că Maicii Sfinte toate darurile i-ai atribuit;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 5
Maica Domnului a grăit din icoană Cuviosului Antim: „Ia icoana mea și îngrijește-o cum se cuvinte, și într-o zi vei vedea ce se va petrece în jurul ei”. Și așa s-a și întâmplat, căci nenumărate minuni au avut loc zi de zi cu leproșii. Pentru aceasta cântăm Maicii lui Dumnezeu: Aliluia!
ICOSUL 5
Sub binecuvântarea Maicii Domnului, ascultătorule și pătimitorule Nicolae, roada cea bună a satului Sirikari, ai primit schima cea monahicească cu numele Nichifor și te-ai avântat în nevoințele cele monahicești, sub povățuirea Cuviosului Sfânt Antim, ignorând boala care te rodea. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că ți-ai închinat viața lui Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai dedicat slujirii semenilor;
Bucură-te, că ai întărit pe cei de o suferință cu tine;
Bucură-te, că în Dumnezeu ți-ai găsit pacea;
Bucură-te, lucrătorule al faptelor bune;
Bucură-te, alinătorule al sufletelor îndurerate;
Bucură-te, slujitorule al bolnavilor;
Bucură-te, că roadă sfântă aici ai cules;
Bucură-te, că rugăciunea mai mult ai lărgit;
Bucură-te, că prin nevoință, biruința s-a plămădit;
Bucură-te, alesule al lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 6
Cu fiecare zi mai mult te împlineai, atâta râvnă în ascultare a veai față de părintele tău duhovnicesc Antim, încât nici apă nu beai fără binecuvântare, iar hrana ta era una strict monahicească. Trăiai și-L respirai pe Dumnezeu, devenind om purtător de Dumnezeu și de Hristos, încât duhurile necurate se temeau de tine, neputând răbda prezența ta. Pentru aceasta cântăm Celui ce dă tuturor asemenea puteri: Aliluia!
ICOSUL 6
În leprozerie ți-ai luat ucenic sfinte, pe micul Teodor din Hios, care molipsindu-se de lepră, a fost adus de părinții săi aici. Și amintindu-ți cât ai tânjit după dragostea părintească în viața ta, l-ai luat sub îngrijirea și mângâierea ta părintească, căci Duhul lui Dumnezeu era cu tine. Pentru aceasta îți cântăm ție:
Bucură-te, că micul Teodor ți-a fost ca un fiu;
Bucură-te, că și el te ținea ca pe părintele lui;
Bucură-te, că toți te simțeau ca pe omul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că tuturor le erai ajutător;
Bucură-te, că nevoința monahicească ți-ai lărgit;
Bucură-te, că păreai mereu neobosit;
Bucură-te, căci, cu cât te jertfeai, cu atât ieșeai mai întărit;
Bucură-te, că Maica Domnului niciodată nu te-a părăsit;
Bucură-te, că de sfinții copilăriei tale nicicând nu te-ai despărțit;
Bucură-te, că mai aproape de cer zi de zi te-ai suit;
Bucură-te, că durerile bolii cu rugăciunea ai biruit;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 7
După cum nici uleiul nu iese de nu se zdrobesc măslinele, și nici vinul nu curge de nu se strivesc strugurii, așa și pe tine, sfinte, ca să dai roadă aleasă, Domnul a îngăduit să te înțepe mai tare ghimpele bolii care, atingându-ți ochii, te-a orbit. Și tu, noule Iov, te-ai smerit zicând ca și celălalt Iov: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!” Iar noi, Celui care cu rânduială îngăduie toate, împreună cu tine Îi cântăm: Aliluia!
ICOSUL 7
Această nouă încercare, Sfinte Nichifor, ai purtat-o cu pace sfântă. Și nemaiputând să îngrijești micuța ta grădină, l-ai luat pe Teodor „asociat” la culturile tale. Căci mâinile voastre schilodite, de martiri fără sânge, cultivau legume și flori în cutiuțe mici, care se vindeau la piață. Încă aduceați și prinosul muncii voastre, legume pentru muncitorii și maicile ce se îngrijeau de ridicarea Mănăstirii Maicii Domnului „Ajutătoarea”. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că stricăciunea trupului, sufletul nu ți-a atins;
Bucură-te, că timpul tău în permanente lupte s-a scurs;
Bucură-te, că drumul tău tot mai sus te-a dus;
Bucură-te, că evlavia copilăriei tale nu s-a stins;
Bucură-te, că la ai tăi în viață niciodată n-ai mai ajuns;
Bucură-te, că ale lumii toate au rămas în apus;
Bucură-te, că pronia, pe calea vieții, suflete mari ți-a adus;
Bucură-te, că micului Teodor i-ai fost bucurie și ajutor nespus;
Bucură-te, că și Cuviosul Antim nădejdea în tine și-a pus;
Bucură-te, că râvna ta Sfinte pe mulți i-a prins;
Bucură-te, că faptele minunate ale Maicii Domnului le-ai scris;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 8
A îngăduit Domnul că nevoințele tale să nu rămână necunoscute, Sfinte. Ca Teodor să vadă cum ceasuri întregi te rugai noaptea pentru pătimitorii leprozeriei și pentru lume, bătând nenumărate metanii, înainte ca boala să-ți schilodească și mâinile și picioarele. Pentru aceasta, Celui ce ți-a dat ție putere, cu dragoste sfântă Îi cântăm: Aliluia!
ICOSUL 8
Nevoințele tale monahicești, jertfirea și dragostea pentru semeni, cinstirea Maicii Domnului și a Sfinților, grija și râvna pentru cele sfinte, răbdarea cu care ți-ai purtat boala, cum te-ai predat întru totul voii sfinte a lui Dumnezeu, au fost din tine un om desăvârșit, care nu s-a certat niciodată cu vreun om și n-a rănit niciodată inima cuiva. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că nevoințele tale erau aducătoare de daruri sfinte;
Bucură-te, că ai fost un model de viețuire pentru Teodor;
Bucură-te, că prin tine a dobândit și el putere;
Bucură-te, că a fost martor jertfelor tale;
Bucură-te, că prin mărturiile lui te cunoaștem și noi;
Bucură-te, că mucenicia ta se vădește;
Bucură-te, că jertfele tale ne întăresc duhovnicește;
Bucură-te, că râvna ta în noi înflorește;
Bucură-te, că puterea ta ne întărește;
Bucură-te, că viața ta model de martiraj ne este;
Bucură-te, că cinstirea ta ne îmbogățește;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 9
Deși ți-ai pierdut vederea trupească, și trupul ți-era de boală mâncat, trăiai cu desăvârșire mult mai înalt și mai frumos. Cântai ca un înger, precum Pantelimon, mitropolitul din Hios, a spus, știind pe de rost troparele și Apostolul, căci ți-era foarte dragă ascultarea de protopsalt. Și seară de seară erai în Paraclisul Sfântului Lazăr, al leprozeriei, unde se adunau bolnavii pentru Pavecernița cu Canonul Maicii Domnului, Maica îndureraților. Pentru aceasta îi cântăm cu dragoste sfântă: Aliluia!
ICOSUL 9
Cei ce te auzeau cântând Axionul rămâneau uimiți și se întrebau: „Ce glas îngeresc este acesta?” Harul lui Dumnezeu te-nveșmântase sfinte, căci cu cât trupul ajungea mai schilodit, cu atât sufletul se înălța mai mult, căci deși nu spuneai, îngerește vedeai și simțeai. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că ai dobândit viață îngerească;
Bucură-te, că nu mai aveai vreo nevoie trupească;
Bucură-te, că te-ai depărtat de orice dorință lumească;
Bucură-te, că sufletul l-ai ajutat să se întărească;
Bucură-te, că, viața ta, întreaga lume o s-o cunoască;
Bucură-te, că mângâiere ești celor ce vor să te cinstească;
Bucură-te, că ai învățat lumea să nu cârtească;
Bucură-te, că ai încântat lumea cu cântarea ta îngerească;
Bucură-te, că ai luminat suflete cu dăruirea ta monahicească;
Bucură-te, că ne învălui cu mireasma ta cerească;
Bucură-te, că toți te cinstim și, de praznic, la tine gândim;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 10
Dar Dumnezeu, care are rânduielile Sale ascunse nouă, a pus capăt acestei boli crunte, așezându-te în rândul martirilor fără de sânge. Și descoperindu-se tratamentul leprei, Sfântul Antim, părintele tău, cel împodobit cu multe daruri, te-a trimis la spital în Atena, încredințându-te, la cei 67 de ani ai tăi, spre îngrijire unui alt monah lepros, Evmenie. „Ai mare grijă de comoara pe care ți-a trimis-o Preasfânta, îi scria părintele tău, căci ai să te folosești mult în viața ta de viața lui. Acesta este monah desăvârșit. Și vei fi și tu desăvârșit dacă îi vei sluji până la sfârșitul vieții”. Pentru grija pe care Cei de Sus permanent ți-au purtat-o, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
ICOSUL 10
Toată viața ta te-ai lăsat întru toate în voia lui Dumnezeu, sfinte, drept care ai simțit mereu pronia Lui în viața ta. Și permanent Dumnezeu a trimis ție cele de trebuință. Deși orb și cu picioarele schilodite și trupul ros de boală, provocându-ți multă durere fizică, ai rămas blând, smerit, lipsit de orice pretenție, cu multă supunere, să nu împovărezi pe cineva. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că 41 de ani rugăciunea ta s-a înălțat în leprozeria din Hios;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a adus la Atena ca nu stea lumina sub obroc;
Bucură-te, că tot timpul ai fost blând și smerit;
Bucură-te, că n-ai cerut niciodată nimic, să nu superi pe nimeni;
Bucură-te, că de tânăr te-ai ridicat deasupra nevoilor omenești;
Bucură-te, că ai primit și practicat rugăciunea inimii;
Bucură-te, că mintea ta era în cer;
Bucură-te, că tuturor radiai pace și blândețe;
Bucură-te, că luminai pe cei ce te întâlneau;
Bucură-te, că întăreai pe cei bolnavi;
Bucură-te, că te rugai pentru cei întristați și încercați;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 11
S-a dus vestea că în Spitalul de boli infecțioase din Atena este un părinte harismatic, și mulți oameni te-au cercetat, părinte, necunoscuți împovărați de nevoi sau deznădăjduiți. Încă și ierarhii veneau la tine pentru binecuvântare și povețe. Pentru aceasta, slăvim pe Cel ce răsplătește tuturor răbdarea, și Îi cântăm: Aliluia!
ICOSUL 11
S-a întors roata Sfinte Nichifor, tu cel schilodit de boală și orb, aduceai mângâiere celor bolnavi cu sufletul și cu trupul. Bolnavii spitalului și nenumărați străini umpleau mica și sărăcăcioasa ta chilie din spital. Și toți plecau cu pace și nădejde, căci dobândeau sănătate sufletească din preaplinul lumii tale duhovnicești. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că ai dobândit trezvia și isihia;
Bucură-te, că tu cu rugăciunea neîncetată te învredniceai;
Bucură-te, că aceasta ai primit-o de la părintele tău, Sfântul Antim;
Bucură-te, că și el o avea de la Cuviosul Pahomie din Hios;
Bucură-te, că și Sfântul Nectarie de la Eghina tot de la el o avea;
Bucură-te, că și tu ai predat-o fiului tău duhovnicesc, Părintele Evmenie;
Bucură-te, că, după mulți ani de cereri, Dumnezeu te-a dăruit lui îndrumător;
Bucură-te, că toți se hrăneau din dulceața ta duhovnicească;
Bucură-te, că lucrarea ta sfântă ai lărgit;
Bucură-te, că pe tineri i-ai învățat cum să se roage;
Bucură-te, că tu însuți te rugai pentru toți;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 12
Călătoria ta s-a încheiat Sfinte la Atena, în plină desăvârșire, la 74 de ani, când ai plecat la Cel de Sus, înfățisându-te Domnului cu toate roadele nevoințelor tale. Te-au petrecut bolnavii, prietenii, vizitatorii din Biserica Spitalului „Sfinții Doctori fără de arginți”, până la mormânt, cu convingerea că te vei ruga pentru ei și în Cer. Pentru aceasta, slăvind pe Cel Care dă cinstire celor ce-L slăvesc, cântăm cu bucurie: Aliluia!
ICOS 12
Sfințenia ta s-a făcut cunoscută tuturor încă de atunci, Sfinte Nichifor, când s-a scris despre tine: „(…) A fost un monah neagonisitor, lepros, orb și aproape paralizat. Cu toate acestea, privirea sa stinsă era pătrunsă de lumina sfințenie, buzele sale tremurânde păstrându-și surâsul ceresc până la ultima suflare (…) În pofida anonimatului său (…) a fost o făclie luminoasă a Bisericii lui Hristos.” Și aceasta s-a și adeverit, sfintele tale moaște răspândind o bună mireasmă, dăruiesc acum noian de vindecări și binecuvântări, nouă tuturor celor care te cinstim, indiferent unde ne-am afla. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că moaștele tale izvorăsc neîncetat o bună mireasmă;
Bucură-te, că vii în trup și-i ajuți pe cei bolnavi;
Bucură-te, că vii aievea la slujbe și intri în Sfântul Altar;
Bucură-te, că învălui cu mireasma ta pe toți cei care te cinstesc;
Bucură-te, că faci noian de tămăduiri celor ce‑ți cer ajutorul;
Bucură-te, că vii în vis aducând mângâieri și încurajări;
Bucură-te, că alungi duhurile de la cei încercați;
Bucură-te, că transmiți în vis cele de folos semenilor;
Bucură-te, că tămăduiești și pe cei cu boli incurabile;
Bucură-te, că aduci pacea în familii;
Bucură-te, că răspunzi pe loc chemării, ca și Sfântul Mina;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDAC 13
Sfinte al lui Dumnezeu Nichifor, prietenul nostru al tuturor, vino degrab și ajută nouă, celor ce cu drag te chemăm în ajutor, roagă pe Milostivul Dumnezeu să ridice povara încercărilor și neputințelor noastre și să ne dea credință mărturisitoare, ca împreună cu toți sfinții să Îi cântăm: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)
Apoi se citește Icosul 1 și Condacul 1, apoi aceste rugăciuni:

RUGĂCIUNE:

Doamne, Care prin rânduiala Ta cea sfântă, Ți-ai ales prieteni dintre oameni, ca să mijlocească nouă cererile, te rugăm, primește rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfântului Nichifor Leprosul multpătimitorul, și ale tuturor Sfinților Tăi, pentru ca tot omul cel încercat sufletește și trupește să primească mila Ta a toate vindecătoare, iertarea păcatelor și sfântă și nefățarnică credință.
Apără țara aceasta și poporul ei, păstrând vie până la a doua venire a Ta, dragostea ce ți-o poartă, cinstind pe Preacurata Maica Ta și pe toți Sfinții, cu care slăvindu-Te, să ne mântuim. Amin!

Rugăciunea celui copleșit de îngrijorare și teamă

Sfinte Părinte Nichifor, iată că spaima, panica și cumplita frică de moarte mă încolțește, tulburându-mi sufletul și trupul. Nimic din cele ale lumii nu mai are putere să-mi aducă liniște și să facă să înceteze învolburarea și vacarmul lăuntric, de aceea vin înaintea ta, aflând că pe tine te-a dăruit Dumnezeu ca ocrotitor și izbăvitor în vremea acestei boli. Miluiește și tămăduiește neputința mea lăuntrică și slobozește-mă din puterea noianului de gânduri și îngrijorări, căci am înălțat prin frică Babilonul lor, socotind că Dumnezeu nu mai poartă grijă de lume și de fiecare om în parte. Învață-mă a aduce înaintea Domnului tot ce trăiesc lăuntric, ca astfel să nu mă mai ascund în cotloanele cele întunecate ale depărtării de Dumnezeu. Și fie ca, făcând astfel, să mi se lumineze cu lumina cunoștinței și sufletul, și trupul spre însănătoșire deplină, dar și spre încredințare că Domnul Hristos veșnic mă iubește, nemărginit mai mult decât o voi putea face eu vreodată. Amin.

Rugăciune de încredințare în mâinile lui Dumnezeu

Cuvioase Părinte Nichifor, tu ai trecut prin cumplita boală a leprei, iar prin răbdarea și mulțumirea ta către Domnul, te-ai umplut de lumină dumnezeiască și te-ai făcut asemenea sfinților mucenici. Curățește-mă și pe mine de lepra împătimirilor după cele pământești, ca izbăvindu-se sufletul din îndulcirea cea rea, să se izbăvească de duhoarea stricăciunii și a deznădejdii pe care am lucrat-o în fiecare zi a mea, socotindu-L pe Dumnezeu a fi undeva departe și indiferent. Ajută-mă ca măcar acum să-L văd, înțelegându-I cuvintele, ca astfel să mă găsesc pe mine însumi, cel care n-am încetat să mă risipesc în mulțime de deșertăciuni și lucruri de nimic. Pune în mine putere, ca să izbândesc în adâncirea lăuntrică și schimbarea cea bună a minții și astfel, cu dragoste și recunoștință, să îmi încredințez deplin viața în mâinile Domnului, săvârșind aceasta în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Rugăciune obștească pentru toți ce în suferință, pentru toate cadrele medicale și pentru toți cei care îi slujesc, în felurite chipuri, pe cei suferinzi

Sfinte Părinte Nichifor, cu privirea ta cea milostivă cuprinzându-ne, acoperă-ne pe toți cu darul Preasfântului Duh și sădește în sufletele noastre sămânța cea sfântă a dragostei jertfelnice pentru aproapele nostru. Risipește urâciunea răcelii sufletești celei pline de egoism, ca luminându-ne cu binecuvântata mărinimie sufletească, să-i purtăm pe toți în îmbrățișarea noastră lăuntrică și cu rugăciune să primim suspinele și durerile tuturor celor care se află în boală ori în grea mâhnire. Ajută-ne ca nu cumva, cu molima fricii și a patimilor noastre întunecate, să-i îmbolnăvim pe cei care, din dragoste pentru aproapele, îl slujesc cu jertfelnicie, iar lor tuturor dăruiește-le putere și înțelepciune, ca prin tot ceea ce vor săvârși, să le strălucească în inimi dragostea lui Dumnezeu pentru om. Încă te rugăm, Sfinte Nichifor, primește-i și mijlocește pentru toți cei care prin această boală se înfățișează înaintea lui Dumnezeu, trecând în veacul cel neclătinat și nepieritor. Amin.
Și cântarea: Cuvine-se cu adevărat.
Apoi se face Otpustul.

Hristos ne aşteaptă pe noi, tinerii, la Biserică, pentru ca în comuniune să dobândim mântuirea (29.09.2019)

Începând din acest număr pornește alături de noi în călătoria „Cuvântului care zidește” către dumneavoastră un nou colaborator. O tânără plină de entuziasm, de credință și de empatie, de bucurie și de dăruire. Și nu în ultimul rând de cunoștințe necesare profesiei de jurnalist. O așteptam. Cum de altfel îi așteptăm pe toți tinerii în marea comunitate a parohiei Șerban Vodă. Să-și împlinească și lucrarea în Biserică. Care se vede în fapte. Deci, bun venit Florinelei Ivaşcă!

În Biserică ajungem împreună, dar din locuri diferite de pornire. De acasă, dacă dragostea de Hristos şi de cele Sfinte ne-a fost cultivată din copilărie. De pe tărâmuri îndepărtate, unde am hoinărit ani de zile, pierduţi complet de credinţă. Visând, poate, la un răspuns pentru căutarea lăuntrică cea mai aprinsă.

De la Ierusalim la Prislop; din străinătatea unde dorul de casă arde puternic, până la mănăstirea din vârful muntelui mioritic; de pe Lipscani până în scaunul Sfintei Spovedanii, dinspre întuneric spre mila Maicii Domnului.

Venim cu toţii, de la mic la mare, ca să găsim Lumina Lui Hristos.

Pentru aceia care acum sunt departe de Biserică este greu de crezut faptul că tinerii se găsesc şi se regăsesc astăzi în mijlocul ei.

Venim cu bucurie mare şi parcă Bunul Dumnezeu ne înmulţeşte în chip minunat.

Dacă ne-am întrebat de unde ajungem noi la Biserică, este foarte posibil să ne fi gândit şi ce ne aduce aproape de ea. Pentru unii dintre noi pot fi minunile trăite şi văzute sau Sfinţii ocrotitori şi grabnic ajutători sau poate participarea la viaţa dumnezeiască prin Sfintele Taine, îndrumarea cu răbdare a unui părinte duhovnic sau multe alte motive personale.

Se cuvine să Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru toate.

În cazul meu, apropierea de Biserică şi de viaţa ei a venit de la şcoală. Născută în 1989, nu am trăit greutăţile părinţilor şi bunicilor noştri din perioada comunismului. Îmi amintesc faptul că în primii mei ani de viaţă, imediat după Revoluţie, am trăit şi descoperit credinţa în libertate.

Din fragedă copilărie eu credeam, dar a durat un timp până să ajung să cunosc viaţa de creştin trăitor în Biserică. Am început cu postul, apoi cu participarea la Sfânta Liturghie şi la celelalte slujbe ale Bisericii. Foarte importante au fost orele de religie din şcoală, apoi Olimpiadele de Religie la care am fost, urmate de darul pelerinajelor pe care nu le voi uita.

Mă întristează bineînţeles să aflu că în şcoala de azi se învaţă mai mult despre lucruri ca zodiile şi nu despre vieţile sfinţilor. Sunt atât de multe lucruri minunate de aflat, despre Sfântul Mare Mucenic Fanurie de exemplu. Acatistul Sfântului m-a ajutat la toate examenele importante din viaţa mea şi de aceea îi port o dragoste deosebită. Avem mulţime de sfinţi în calendarul Bisericii Ortodoxe, care mijlocesc pentru noi şi la care putem alerga. Mare parte dintre ei au fost copii sau tineri mărturisitori ai Domnului.

Atunci când îmi îndrept gândul spre minunile lucrate de Dumnezeu în viaţa mea, mi se umple inima de mulţumire. Nu sunt vrednică. Bunul Dumnezeu lucrează în taină cu fiecare dintre noi, pentru ca să ne întoarcem la credinţă. De aceea Îi mulţumim pentru că ne iubeşte pe toţi, ne aşteaptă cu infinită răbdare şi ne binecuvântează cu Darurile Duhului Sfânt. Am venit pe lume fiecare cu propriul talant de la Dumnezeu şi nimeni nu este fără talant. Prin urmare, contribuim cu toţii la zidirea Bisericii, punând în slujba comună talantul personal. Ne începem drumul în casa părintească, unde învăţăm cum să ne trăim viaţa pământească. Iar în Casa Lui suntem aduşi de Duhul Sfânt, cu ajutorul darurilor lui Dumnezeu, pentru mântuirea noastră în Hristos.

Mântuitorul este, aşa cum ştiţi, capul Bisericii, iar Biserica este trupul lui Hristos. Aşadar, Hristos este Cel care ne aşteaptă la Biserică, pentru ca în comuniune să dobândim mântuirea.

Rolurile individuale ale Bisericii, familiei şi şcolii sunt esenţiale – aş vrea să subliniez – în cultivarea credinţei şi a iubirii lui Hristos. Am vorbit puţin despre fiecare dintre ele până acum, dar aş dori să mai adaug câte ceva despre familie. Tinerii sunt fără îndoială oglinda familiei în care au crescut şi imaginea neamului viitor, în care vă rog să mai aveţi nădejde. Iar tinerii Bisericii, atunci când ajung să fie legaţi veşnic prin Taina Cununiei, primesc de la Dumnezeu binecuvântarea şi sfinţirea iubirii lor.

Apoi, fireşte că unul dintre scopurile căsătoriei este naşterea pruncilor. Cum am putea vorbi despre tineri în Biserică, fără să avem familia tradiţională? Şi nu pot să nu mă gândesc la părinţii mei care, acum câteva zile, au împlinit 31 de ani de la căsătorie. Şi asta la aproape un an de la referendumul pentru familie…

Îi mulţumesc lui Dumnezeu mai ales pentru părinţii pe care mi i-a dat şi închei aceste gânduri în cinstea lor.

Le datorez tot, de la viaţă – la omul care am ajuns. De la tata am învăţat să iubesc cartea, prin biblioteca mare de acasă. De la mama am deprins a-mi iubi şi sluji aproapele, căci viaţa ei este un exemplu de dăruire. Amândoi sunt oameni plini de modestie, de la care am învăţat valoarea muncii.

Am crescut cu blândeţea şi glumele tatei şi înconjurată de grija şi rugăciunile mamei. Căci aceste rugăciuni mi-au îndreptat paşii spre Biserică. De la care în fiecare zi îmi iau lumina şi puterea. Şi în care în fiecare zi mă bucur să descopăr tineri minunaţi care se apropie de Biserică cu evlavie şi credinţă, bineştiind că aici află rostul vieţii, celei pământeşti şi celei veşnice.

Florinela Ivașcă

 „Cuvântul care zidește” nr. 39 din 29 septembrie 2019

Cuvânt în numele credincioșilor minoritari (10.10.2018)

Suntem la un moment al bilanțului. Am ajuns credincioși minoritari. Din cauza pasivității, urii și dezbinării din neamul nostru. Dacă am ajuns minoritari, ne cerem dreptul de la autoritățile noastre să ne recunoască  familia compusă dintre un bărbat și o femeie. M-am trezit ca dintr-un vis urât. Dar am reușit să mă ridic din nou la luptă și să văd realitatea așa cum este ea la acest moment al bilanțului. Un asemenea vot cu un rezultat dezastruos în detrimentul neamului meu nu mă poate lăsa nepăsător. Mă simt aproape dat afară din societatea în care trăim și în care am investit totul. Dar ce valorez eu? Când oamenii au ales într-un număr zdrobitor ca și cei din Gadara (care L-au dat afară din cetate pe Hristos) și ca cei din Sodoma. Căci în Sodoma de la mic până la mare erau atrași de urâciune. Și totuși era lumea lor. O lume perversă, atinsă de cel mai năucitor păcat, fără gând de întoarcere de pe calea pe care apucaseră. Dumnezeu n-a suportat această stare și i-a lovit la început cu orbirea, apoi a nimicit cetatea lor.

Dar să revenim la noi. Încep prin a mulțumi tuturor celor care timp de o lună de zile au fost mărturisitorii adevărului în parohia noastră, primind ocările, sudalmele unui popor de nerecunoscut, plin de răutate, manipulat, întors împotriva familiei, esența neamului nostru. Ei au fost misionari asemenea sfinților din primele veacuri. Și pentru acești mărturisitori misionari cer celor care sunt implicați cu jurământ în activitatea bisericii noastre și care n-au fost misionari decât cu trupul, nu și cu sufletul, să facă bine să se retragă și să devină demisionari. Să lase locul altora mai tineri care să se dedice mai ales sufletește, mai luminați și mai plini de jertfă. Căci după asemenea vot nu poți să nu faci o analiză serioasă. Deci, trebuie să mergem mai departe. Atâta vreme cât ești cu Hristos, nu poți să pierzi. Trebuie să-ți regândești poziția. Iar noi nu vom căuta nimănui motiv de ceartă sau de judecată. Și nici nu vom face nimănui vreun reproș. Suntem convinși că dacă vom lupta serios, lumea va înțelege într-un târziu cât de corect a fost mesajul nostru. Nu poți să votezi împotriva familiei tale, este o orbire a minții. Te dărâmi singur. Te dizolvi ca neam și dispari din istorie. Au fost atâtea neamuri care au încetat să mai existe, tocmai pentru că relația lor cu Dumnezeu n-a mai fost cea corectă.

Deci, ce vom face? Vom căuta din nou să sporim rugăciunea, slujirea lui Dumnezeu și a aproapelui. Vom fi foarte atenți cu cine intrăm în legătură și unde aruncăm mărgăritarele. Vom căuta să găsim oameni de încredere, destoinici să învețe și pe alții, oameni de încredere care iubesc cu adevărat viața Bisericii. Nu ne vom mai lua după vorbe ci după fapte, căci Dumnezeu caută la faptele noastre. Nu vom renunța la lupta noastră pentru familie și nu vom neglija copiii și viitorul lor. Noi suntem trecători pe aici, ei sunt viitorul. Păcat că nu s-a înțeles mesajul nostru. Doream să trăiască într-o lume în care păcatul să nu le strice sufletul, dar n-am fost înțeleși.

Se caută vinovați. Cine să fie vinovat? Patriarhul? Este singurul care a luptat timp de 11 ani pentru a ridica Biserica și a pune lucrurile în rânduială. Și cine îi cere demisia? Cei care nu au făcut nimic în viața lor. Nu patriarhul este de vină ci noi cu răutatea noastră, cu mintea noastră atinsă de ură. Când ai împotriva ta președintele țării, toate partidele politice, toate televiziunile posibile și imposibile, organizații media, zeci de ONG-uri oculte bine plătite, cozi de topor ale dușmanilor, cei 3,5 milioane de români curați și mărturisitori ai normalității sunt eroi naționali.

Ce să așteptăm de la partidele politice? Ne-au boicotat, căci sunt specialiști în această meserie. Ne boicotează de 30 de ani. Așa am fost loviți de iude și pizmași în toată istoria noastră. Poate că această nereușită are și ceva bun în ea. Poate astfel înțelegem cuvântul Sfântului Pavel: „Ieșiți și vă osebiți; căci eu sunt Dumnezeul vostru și voi sunteți poporul meu.” (II Cor. 6, 16-17) Nu se mai poate continua așa. Dumnezeu va fi cu noi, cu turma mică și Dumnezeu ne va da Împărăția Sa. Aceste vremuri au fost profețite. Este o vreme a mărturisirii, vremea în care Biserica să dea sfinți. O vreme în care în lupta cu păcatul trebuie să ne împotrivim până la sânge. Vor veni și alte vremuri, mai grele ca acestea. Acum este doar începutul. Un început dureros, în care oamenii au spus răului bine și s-au lăsat înșelați.

Nu putem încheia cuvântul nostru înainte de a mulțumi în chip deosebit celor care s-au ostenit din diasporă și care ne-au dat o lecție de credință în Dumnezeu și de iubire față de țară și neam. Au făcut sute de kilometri și au stat în ploaie la coadă ore întregi ca să spună DA la votul normalității. Ei mai mult decât noi au avut prilejul să vadă destrăbălarea occidentală și cotele decadenței umane atinse de LGBT. Suntem mândri de voi care ați văzut fondul problemei și nu v-ați împiedicat de circumstanțe. Nu vă opriți misionarilor, voi sfinții din ultimele zile, căci: „Cu noi este Dumnezeu, Dumnezeu tare și biruitor, Domn al păcii, Părintele veacului ce va să vie!”

Astăzi când Biserica ne pune la suflet Pilda Semănătorului, te întrebi firesc: n-a semănat Hristos în Biserică sămânța cea bună? Cine este de vină? Pământul. În fiecare toamnă, Mântuitorul ne spune această pildă și ne-o și tâlcuiește, ne spune că noi suntem pământul: cel pietros, cel plini de spini și pământul cel bun care aduce rod însutit. Să facă Dumnezeu ca sufletele noastre să fie pământul cel bun care să aducă rod însutit. Amin!

Cu amărăciune,

Părintele Dinu


publicat în 10 octombrie 2018

Sfintele moaște ale Apostolilor Petru și Pavel din biserica noastră (28.06.2018)

Biserica noastră are spre cinstire sfintele moaște ale Apostolilor Petru și Pavel. Este singura biserică din oraș care are aceste sfinte odoare, iar evlavia credicioșilor parohiei pentru ei este deosebită. Stâlpi și apăratori ai Bisericii până la jertfa de sânge, ei sunt sărbătoriți pe 29 iunie, după o perioadă de post, care variază ca durată, în funcție de data Sfintelor Paști.

Sfantul Apostol Petru – fiul lui Iona si fratele Apostolului Andrei, s-a nascut in Betsaida Galileei. Numele sau iudeu era Simon, insa Mantuitorul il va numi Chifa (piatra). Dupa o pescuire minunata pe lacul Ghenizaret, este chemat sa devina pescar de oameni. Marturiseste in numele apostolior dumnezeirea lui Hristos, dar se si leapada de Hristos cand El este prins spre a fi rastignit. Dupa Inaltarea Domnului, Petru ia cuvantul in adunarea ucenicilor si aleg ca apostol pe Matia in locul lui Iuda. In ziua Cincizecimii, dupa predica Sfantului Apostol Petru, se boteaza trei mii de persoane.

Sfantul Apostol Petru a propovaduit in Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mica pana in Babilon si in ultima parte a vietii, la Roma. Sfantul Petru a murit rastignit pe cruce, cu capul in jos, in anul 67, pe 29 iunie.

Sfantul Apostol Pavel era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin. Sfantul Pavel a fost elevul invatatului Gamaliel. Pavel locuia in Tars si lupta impotriva crestinilor. Sfantul Apostol Pavel a participat la uciderea arhidiaconului Stefan. Pe calea Damascului i se arata Hristos intr-o lumina orbitoare si il mustra: „Saule, Saule de ce ma prigonesti?”. Se converteste si primeste botezul de la Anania, episcopul Damascului. Sfantul Apostol Pavel a pornit in trei mari calatorii misionare si a scris 14 epistole care se gasesc in Sfanta Scriptura. A fost decapitat din porunca imparatului Nero, in anul 67.

Din cauza faptului ca Sfintii Apostoli Petru si Pavel au fost in temnita pentru ca L-au marturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din Romania. Ei sunt ocrotitori ai celor lipsiti de libertate si din cauza faptului ca cei ajunsi in penitenciare sunt persoane care au gresit fata de Dumnezeu, precum au gresit si ei: Petru S-a lepadat de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe crestini.


publicat în 28.06.2018

Avem o nouă Sfântă Cruce în Altar (publicat in 17.03.2018)

Crucea pe care o aveţi în imagine a fost adusă în urma sarcinii lăsate nouă de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Noi nu aveam o cruce reprezentativă în Sfântul Altar, deci era o necesitate liturgică care se impunea pentru bunul mers al cultului divin. Aşa că în data de 14 martie 2018 ne-am deplasat la cele mai vestite ateliere pentru a găsi crucea care să îndeplinescă condiţiile artistice, dogmatice şi canonice pentru a fi pusă acolo unde îi este locul.

Am făcut lucrul acesta în săptămâna Crucii, când toată Ortodoxia pune în mijlocul bisericii crucea lui Hristos, altarul de jertfă fără de care nu ne-am fi putut bucura de Învierea lui Hristos şi de învierea noastră, căci Crucea şi Învierea sunt două învăţături care stau la temelia Bisericii şi vieţii noastre de aici şi de dincolo, căci Crucea a fost contemplată încă de la întemeierea lumii, ştiind bine că Mielul lui Dumnezeu era „înjunghiat de la întemeierea lumii” aşa cum ne spune Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan (Apoc. 13, 8). Crucea stă în centru Universului aşa cum stă azi în mijlocul Bisericii, căci prin Cruce toţi ne-am mântuit, iar Crucea va inaugura Parusia – Matei 24, 30 – unde se spune că la sfârşitul veacurilor se va arăta pe cer semnul Fiului Omului. Hristos ne cheamă pe toţi la luarea crucii şi urmarea
Sa, căci crucea noastră trebuie să rămână adânc implicată în Crucea lui Hristos ca butucul în viţă, aşa cum ne-a spus Mântuitorul: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele… şi Tatăl Meu este lucrătorul” (Ioan 15).
Cu aceste gânduri am plecat la drum şi am reuşit mai mult decât ne aşteptam.

Ţin să mulţumesc pe această cale doamnei Maria, care ne-a ajutat la îndeplinirea acestui gând şi care ne-a şi cumpărat un nou baldachin, mult mai uşor, cu care ne vom desfăşura procesiunile. Rămâne ca noi, cei care dorim, să participăm după puteri la achitarea acestui obiect de artă de mare valoare care va vorbi peste veacuri de credinţa şi evlavia noastră. Cei care vor să contribuie o pot face discret în cutiile bisericii sau la chitanţierul aflat totdeauna la dispoziţia dumneavoastră. Sunt convins că până în Săptămâna Mare vom reuşi să achităm suma de 3.600 de Euro pe care trebuie să o plătim, sumă de altfel împrumutată.
Cu această lucrare am făcut un pas înainte, pregătind cum se cuvine sărbătoarea pascală care se apropie. De luni, 19 martie 2018, vom începe lucrările de instalare a clopotelor de care v-am vorbit şi scris de
atâtea ori. Aceasta va fi o altă realizare pe care trebuie să o ducem împreună la bun sfârşit.

Mulţumesc pe această cale celor care de bună voie şi nesiliţi de nimeni ne-au ajutat, discret şi le aduc aminte cuvântul Sfântului Pavel că pe dătătorul de bună voie îl iubeşte Dumnezeu (II Cor. 19, 7) şi că apreciem darul care sporeşte în favoarea lor. ❖
Părintele Dinu

 

publicat in 17.03.2018 

de Anders Noren.

SUS ↑