Sfântul Ierarh Simplician, Episcop al Mediolanului (12.08.2021)

S-au împlinit patru ani de când parohia noastră a primit daruri de neprețuit: părticele din moaștele Sfinţilor: Apostoli Petru şi Pavel; Ierarhilor Nicolae al Mirelor Lichiei, Ambrozie al Mediolanului (Milano), Dionisie şi Simplician; Mucenicilor Ghervasie, Protasie, Nazarie şi Celsie; Victor; Nabor şi Felix; Sebastian; Sisiniu, Martiriu şi Alexandru. Moaştele Sfântului Ierarh Nicolae au fost primite din partea fostului Episcop de Mantua, Robertus Busti, iar celelalte părticele din Italia, prin bunăvoinţa Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Milano.

Dar cea prin care s-a lucrat primirea acestor moaşte în biserica noastră, este Eliana Petria, o enoriaşă care de două decenii trăieşte în Italia, lângă Milano. Ea şi soţul ei nu au uitat biserica de unde au plecat şi permanent au sprijinit în primul rând financiar şi material – dar nu numai!- parohia noastră.

Tot Eliana Petria ne-a ajutat să aflăm cât mai multe despre sfinţii pe care azi îi avem în biserică şi care i-am primit din Italia, din Arhiepiscopia Romano-Catolică de Milano, sfinţi ortodocşi, dar unii dintre ei necunoscuţi pentru mulţi dintre noi:

❖ Sf. Ambrozie – Episcop de Milano, prăznuit în data de 7 decembrie (trecut la cele veşnice pe data de 4 aprilie 397);

❖ Sf. Ierarh Dionisie – Episcop de Milano, mort în exil în Capadocia pentru mărturisirea dreptei credinţe în faţa arienismului (†359), prăznuit pe 25 mai;

❖ Sf. Simplician, Arhiepiscop de Milano, (†400), succesorul Sf. Ambrozie, prăznuit pe data de 14 august şi îngropat în Biserica „Santa Maria delle Vergini” din Milano, dedicată lui şi unde este venerat;

❖ Sf. Mucenici de la Milano: Nazarie, Chelsie, Ghervasie şi Protasie, mucenici în timpul domniei împăratului roman Nero (martirizaţi între anii 64 şi 68), prăznuiţi în data de 14 octombrie;

❖ Sf. Mucenici Felix şi Victor, mucenici la Aquileea în Veneţia Iuliana, sub Maximian şi Diocleţian, unul martirizat în anul 296, celălalt în anul 304, prăznuiţi în data de 11 iunie.

❖ Sf. Mc. Sebastian, senator din Milano, martirizat la Roma (unde se află şi catacombele Sf. Sebastian) în anul 287 de împăratul Diocleţian, prăznuit în data de 18 decembrie;

❖ Sf. Mucenici Sisinie, Martirie şi Alexandru, originari din Capadocia, ucenici ai Sf. Ambrozie, martirizaţi la Sanzeno (în regiunea Trentino din nord-estul Italiei) de mâna păgânilor în anul 397, prăznuiţi în data de 29 mai. Moaştele lor au fost aduse la Milano şi aşezate în biserica Sf. Simplician.

Sf. Simplician s-a născut în jurul anului 320 şi a devenit preot al Bisericii din Milano, deoarece s-a distins prin sfinţenia vieţii sale şi prin amploarea pe care au dobândit-o învăţăturile sale.

Fiind un foarte bun cunoscător al limbii greceşti şi a filosofiei neoplatonice, în jurul anului 355 a participat la viaţa culturală romană şi a avut o prietenie strânsă cu Mario Vittorino, care era un strălucit cunoscător al artei retoriceşti din vremea aceea, în Roma. Acest orator celebru, care era păgân şi căruia Senatul român îi dedicase chiar şi o statuie ridicată – în semn de admiraţie – chiar în Forul roman, îndrumat de Sf. Simplician, a hotărât să abandoneze idolii şi să depăşească orice fel de formă de onoruri pământeşti, omeneşti şi trecătoare şi s-a încredinţat pe el însuşi, cu tot sufletul, unicului, adevăratului Domn, Iisus Hristos, trecând la dreapta credinţă.

În anul 374, Sf. Ambrozie, încă catehumen la vremea aceea, dar reprezentând cea mai mare autoritate politică din nordul Italiei, aclamat de către popor, este ales Episcop de Milano.

Proaspătul Episcop Ambrozie a găsit în persoana preotului Simplician un adevărat maestru neîntrecut, acesta din urmă contribuind mult la formarea creştină, teologică şi pastorală a Sf. Ambrozie.

Sf. Simplician a avut un rol important şi în convertirea la dreapta credinţă a Fericitului Augustin, care i-a dedicat mai apoi una din lucrările sale şi care şi-a adus aminte de personalitatea Sfântului, scriind cu stimă şi veneraţie în cartea sa, „Confesiunile”, aceste cuvinte la adresa Sf. Simplician: „Am făcut o vizită la Simplician, care a fost un adevărat tată Episcopului Ambrozie – datorită harului pe care episcopul îl primise de la el – şi pe care Ambrozie l-a iubit într-adevăr ca pe un tată. În Simplician a strălucit harul Tău, Doamne! Auzisem că, de tânăr, a trăit cu totul devotat Ţie! Dar, acum el era bătrân şi lunga sa existenţa pe care o închinase cu totul Ţie, printr o abnegaţie sfântă, l-au făcut să acumuleze o experienţă mare, o profundă cunoaştere şi o mare înţelepciune; şi, cu adevărat, nu greşeam afirmând aceste lucruri despre el.”

Atât de mult se răspândise în întreaga lume faima sfinţeniei sale şi înţelepciunea sa pastorală, încât a fost invitat să participe la un Consiliu bisericesc întrunit în ţinuturile îndepărtate ale Africii.

Fiind pe patul de moarte, în data de 4 aprilie 397, Sf. Ambrozie a desemnat în locul lui pe preotul Simplician ca Episcop de Milano, ca fiind „cel mai potrivit succesor pentru scaunul episcopal, în ciuda vârstei sale avansate”. Timp de trei ani, el a condus ca un înţelept şi bun păstor credincioşii Bisericii din Milano.

Tot Sfântului Simplician îi va scrie şi Episcopul din Trento, San Vigiliu, ca să-l informeze despre martiriul sfinţilor Sisiniu, Martiriu şi Alexandru, care a avut loc în Valle di Non, în data de 29 mai 397, iar apoi trimite acestuia la Milano şi sfintele lor moaşte.

Sf. Simplician a murit în anul 400 şi corpul său a fost depus şi este venerat în Biserica Sf. Maria Fecioara, care este acum închinată şi dedicată numelui său. (Informaţii – Eliana Petria) ✤

Articol apărut în ziarul duminical „Cuvântul care zidește” nr. 32/ 08.08.2021

Înălţarea Domnului, celebrată pe Muntele Măslinilor. Patriarhul Teofil al Ierusalimului: „Înţelegem sensul profund”: Rămânem într-o „legătură intimă” cu Hristos (11.06.2021)

Sensul profund al Înălţării este că, deşi Domnul Iisus Hristos a plecat la Tatăl, noi rămânem într-o „legătură intimă” cu El, a afirmat Patriarhul Teofil al Ierusalimului în predica rostită la această sărbătoare, pe Muntele Măslinilor, reamintind că scopul fiecărui creştin trebuie să fie îndumnezeirea.

Patriarhia Ortodoxă a Ierusalimului a celebrat Înălţarea Domnului în locul în care s-a petrecut, pe Muntele Măslinilor.

„La această sărbătoare, Biserica recunoscătoare, plină de bucurie amestecată cu întristare, marchează Înălţarea la ceruri a Domnului Iisus Hristos, la 40 de zile după Înviere şi după multe apariţii în faţa ucenicilor Săi. S-a înălţat în rai cu slavă şi a stat de-a dreapta Tatălui, îndumnezeind firea umană pe care a asumat-o şi iarăşi va să vină, să judece viii şi morţii”, aminteşte Patriarhia Ortodoxă a Ierusalimului, conform unui comunicat postat pe site-ul propriu, explicând semnificaţia acestei sărbători.

Miercuri după-amiază, pe 9 iunie 2021, a fost săvârşită Slujba Vecerniei, pe Muntele Măslinilor, fiind oficiată de Arhiepiscopul Aristovoulos al Madabei, împreună cu ieromonahi şi diaconi, preoţi şi credincioşi.

 

Vecernia a fost urmată de o procesiune la Biserica „Bărbații galileeni”, unde Preafericitul Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului, şi-a dat binecuvântarea, conform cutumelor.

Joi dimineaţă, pe 10 iunie, Sfânta Liturghie s-a desfăşurat în acelaşi loc, fiind oficiată de Arhiepiscopul Aristovoulos al Madabei, avându-i drept împreună-slujitori pe arhimandriţii aghiotafiți Kallistos, Dionysios şi Stephanos, preoţi şi ierodiaconi.

La finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul Teofil şi anturajul patriarhal au mers la Mânăstirea rusă a Înălţării, situată în apropierea Bisericii Înălţării.

Din cântările de astăzi, „înţelegem sensul profund al Înălţării: deşi Domnul nostru Iisus Hristos a mers la Tatăl pentru a ne pregăti şi nouă un loc, chiar şi aşa, noi suntem încă într-o legătură intimă cu El. După cum arată cântările, suntem inseparabili. Această relaţie, care nu poate fi întreruptă, cu Domnul nostru Iisus Hristos, care îşi găseşte cea mai bună expresie în această viaţă în celebrarea Sfintei Liturghii, este asigurarea îndumnezeirii noastre finale. Aceste este scopul fiecărui creştin, iar asupra acestui scop al unirii complete cu Dumnezeu trebuie să fie aţintite zilnic vieţile noastre spirituale. Iar această asigurare este forţa şi consolarea noastră în vremuri de suferinţă şi greutăţi. Anul trecut, la această sărbătoare nu am putut fi împreună cu dumneavoastră. Dar anul acesta bucuria noastră este deplină întrucât am putut fi aici în această zi. Şi astfel ni se aminteşte puternic faptul că Locurile Sfinte, pe care providenţa divină le-a plasat sub custodia şi protecţia Patriarhiei Ierusalimului, nu sunt doar curiozităţi arheologice; dimpotrivă, sunt martorii vii ai istoriei noastre sfinte şi sunt locuri de rugăciune, de cinstire şi, mai ales, locuri în care celebrăm Sfânta Liturghie”, a afirmat, la predică, Patriarhul Teofil al Ierusalimului.

„Prin săvârşirea Sfintei Liturghii, Biserica-mamă a Ierusalimului îi adună pe toţi credincioşii ortodocşi, în adevăratul spirit ecumenic ortodox. Suntem bucuroşi să îi avem alături de noi astăzi pe reprezentanţii Bisericilor ortodoxe naţionale, pentru a putea arăta lumii credinţa noastră ortodoxă unită şi mărturia noastră. Acesta este un puternic semn vizibil al unităţii noastre, care este un dar preţios şi care trebuie alimentată şi susţinută de toţi. Totuşi, trebuie să asumăm în continuare responsabilitatea de a asigura că Locurile Sfinte sunt deschise tuturor oamenilor de bună-credinţă, fără distincţie, dat fiind că adevăratul spirit ecumenic ortodox îi primeşte pe toţi cu bunătate, pentru ca toată lumea să cunoască împrospătarea spirituală dată de aceste locuri, care sunt semne ale întâlnirii divino-umane. În acest mod, Patriarhia păstrează caracterul creştin al Ierusalimului şi al Ţării Sfinte. Prin urmare, ne bucurăm la această mare sărbătoare şi ne rugăm ca Domnul nostru Iisus, răstignit, înviat şi înălţat la ceruri, să ne lumineze inimile şi să ne întărească în misiunea noastră. Amin!”, a subliniat Patriarhul Teofil al Ierusalimului.

Mihail Drăghici

Unsprezece ani de slujire neîntreruptă în Biserica Șerban Vodă (30 mai 2021)

Azi, 30 mai 2021, se împlinesc doi ani de când părintele Constantin Tomescu a plecat să slujească cu îngerii și sfinții, pomenindu-ne – cu siguranță! – pe noi toți în fața lui Dumnezeu. Fără îndoială a iubit mult preoția, acea misiune pe care a îndeplinit-o târziu, dar cu multă dragoste, dăruire și înțelepciune.

Mulți preoți au slujit în parohia noastră. Pe toți i-am apreciat și le purtăm recunoștința noastră pentru ceea ce ne-au învățat și ne-au povățuit pe drumul credinței. De fiecare ne aducem aminte cu drag. Dacă sunt încă lucrători în această lume, ne rugăm de sănătatea lor. Pentru cei care au ajuns în veșnicie, rememorăm cu bucurie, dar și cu o urmă de regret, momentele în care s-au rugat cu noi și pentru noi.

Poate mai mult ca niciodată, într-un timp în care social ne-am îndepărtat unii de alții, amintirea părintelui Constantin Tomescu este mai vie, căci îl simțeam foarte apropiat de noi. Pe fiecare ne întreba ce mai facem, ne binecuvânta, se ruga pentru noi, niciodată nu era prea ocupat sau prea obosit să răspundă la chemările credincioșilor.

Vlăstar al unei familii de preoţi din Hulubeşti, judeţul Dâmboviţa, părintele Constantin încheia șirul celor 140 de ani de slujire neîntreruptă la Sfântul Altar a preoților din familie. Un neam cu viață curată, în care toţi preoții au strălucit prin credinţă puternică, dăruire, smerenie, sinceritate şi slujire neîncetată. Din acest neam Dumnezeu l-a chemat pe părintele Tomescu la slujire preoţească.

Părintele Constantin Tomescu era născut pentru a fi preot. Era născut pentru a mângâia suflete. Deşi provenea dintr-o familie în care din tată în fiu erau preoţi, părintele Constantin Tomescu a ajuns la preoţie târziu. Mai întâi a mers la Politehnică, urmând Facultatea de Industrializare a Lemnului din cadrul Institutului Politehnic Braşov (1961-1966). Apoi a lucrat în industria şi comerţul de mobilă, iar între anii 1987-1990 a fost director al Direcţiei de Comerţ Exterior şi Cooperare Economică Internaţională din cadrul Ministerului Industriei Lemnului şi al Materialelor de Construcţii. În anii ’90 va fi manager la Biomari Impex, producţie şi export cherestea, Bucureşti (1990-2000).

Anul 2000 îi schimbă definitiv viaţa. După ce ajunge într-un pelerinaj la locurile sfinte din Israel (n.r .- organizat de de părintele Dinu, la care au participat mulți credincioși din parohia noastră, a căror viață s-a schimbat radical după acest pelerinaj…) , la întoarcerea în ţară se hotărăşte să urmeze cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă, secţia Teologie Pastorală, din cadrul Universităţii Bucureşti.

În 27.08.2006 a fost hirotonit diacon de către Preasfinţitul Părinte Gherasim, Episcopul Râmnicului. În anul 2006 a fost hirotonit preot la parohia Jiblea, judeţul Vâlcea, de către Preasfinţitul Părinte Gherasim, Episcopul Râmnicului. În anul 2008, pensionar fiind, a fost îmbisericit de către Preafericitul Părinte Patriarh la biserica Șerban Vodă.

Unsprezece ani de slujire neîntreruptă în biserica noastră. Era deosebit de iubit, căutat şi chemat cu mult drag de credincioşi la casele lor. Avea o familie frumoasă, doamna preoteasă Marinela Tomescu însoţindu-l mereu la biserică, mai ales în duminici şi sărbători.

Nu pot încheia fără să vă pun la suflet cuvintele pe care părintele Dinu le spunea acum doi ani, după ce vestea chemării în veșnicie a părintelui Constantin Tomescu căzuse ca un trăznet peste credincioșii parohiei noastre:

„De o vrednicie ieşită din comun, fără concediu şi fără odihnă, fără cârtire şi păstorind Biserica lui Dumnezeu cu dragoste. Neiubitor de ceartă şi de câştig urât, fiind de multe ori slujitor fără plată dar având în suflet o bucurie din care citeai că Dumnezeu îi primeşte slujirea.

Un adevărat sfânt, nu-i păsa de laude şi nici nu se uita după lucruri trecătoare. Avea un singur ţel: să-I placă lui Dumnezeu şi să nu-L supere cu ceva pe Dumnezeu.

Alături de doamna preoteasă Marilena Tomescu era o familie model pentru comunitatea noastră. A fost iubit şi apreciat pentru aleasa cultură, pentru delicateţea de comportament, pentru promptitudinea cu care răspundea la fiecare chemare. Avea o concepţie despre viaţă marcată de gândirea Sfântului Pavel, a Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi.

A fost lângă noi în momentele grele ale zidirii bisericii ca unul din ctitorii fondatori. Până la ultima suflare, fără să se vaite, simţea că flacăra vieţii sale pâlpâind se va stinge dar el lucra ca şi cum se afla la început de drum. Înainte de despărţire i-am adus aminte că suntem călători pe faţa pământului, ca toţi părinţii noştri, şi am simţit atunci că era pregătit pentru marea călătorie. Dumnezeu l-a chemat atunci când l-a socotit gata pentru ceasul marii întâlniri.

Cât de bun este Dumnezeu cu cei drepţi la inimă! Oare noi vom avea parte de acest sfârşit creştinesc? Dumnezeu să se milostivească şi spre noi, ca înainte de a ne întoarce în pământ să ne întoarcem mai întâi la El.”

Vrednică să-i fie pomenirea acestui preot smerit și devotat!

Maria Buleu

Articol apărut în ziarul duminical al Parohiei Șerban Vodă „Cuvântul care zidește” nr.22/30.05.2021 

Procesiune religioasă la Ierusalim în Duminica Floriilor / Sfânta Liturghie, oficiată în Biserica Sfântului Mormânt (27.04.2021)

Patriarhia Ortodoxă a Ierusalimului a organizat, cu ocazia Duminicii Floriilor, o procesiune religioasă dinspre Mânăstirea Betfaghe, pe Muntele Măslinilor, până la Poarta Leilor din Oraşul Sfânt, procesiunea fiind urmată de Vecernie şi, ulterior, de Sfânta Liturghie, desfăşurate în Biserica Sfântului Mormânt.

Sâmbătă după-amiază, 24 aprilie 2021, a avut loc procesiunea cu ocazia Duminicii Floriilor, marcând „intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, atunci când fiii evreilor l-au întâmpinat strigând: «Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!»”, anunţă Patriarhia Ortodoxă a Ierusalimului, într-un comunicat postat pe site-ul instituţiei.

Preafericitul Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului, a binecuvântat ramurile de finic la Sfânta Mănăstire Betfaghe, pe Muntele Măslinilor, şi l-a desemnat pe Eminenţa Sa Arhiepiscopul Filomen de Pela să conducă procesiunea.

Aproximativ 200 de persoane au participat la procesiune, din cauza restricţiilor antiepidemice, pornind de la Mânăsirea Betfaghe spre Mânăstirea Înălţării, apoi coborând la Grădina Ghetsimani. Procesiunea s-a încheiat la Mânăstirea Sfânta Ana, la Poarta Leilor din Ierusalim.

Procesiunea a fost urmată de slujba Vecerniei, oficiată în Catoliconul Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Duminică dimineaţă, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preafericitul Patriarh Teofil al Ierusalimului în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, avându-i drept împreună-slujitori pe Mitropolitul Isichios de Kapitoliada şi pe arhiepiscopii Teofan de Gerassa, Aristarh de Constantina, Teodosios de Sebastia, Dimitrie de Lydda şi pe Mitropolitul Ioachim de Helenopolis. La finalul Sfintei Liturghii, clericii au rostit rugăciunile Ecteniei prin înconjurarea de trei ori a Sfintei Edicule a Sfântului Mormânt şi apoi a altarelor.

Mihail Drăghici

publicat in 27.04.2021

Duminica Sfintei Cruci la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim / Patriarhul Teofil: Crucea este „forţa prin care Dumnezeu Tatăl ne-a oferit libertatea întru Hristos” (06.04.2021)

Crucea a devenit „forţa prin care Dumnezeu Tatăl ne-a oferit libertatea întru Hristos”, a declarat Patriarhul Teofil al Ierusalimului în Duminica Sfintei Cruci, celebrată printr-o procesiune organizată în contextul oficierii Sfintei Liturghii în Biserica Sfântului Mormânt.

Sfânta Liturghie a fost oficiată duminică, 4 aprilie 2021, în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim de Preafericitul Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului, avându-i drept împreună-slujitori pe Mitropolitul Isichios de Kapitoliada şi pe arhiepiscopii Teofan de Gerassa, Aristarh de Constantina, Teodosios de Sebastia, Dimitrie de Lydda şi pe Mitropolitul Ioachim de Helenopolis, alături de mai mulţi ieromonahi.

Sfânta Liturghie a fost urmată de o procesiune, prin înconjurarea de trei ori a Sfintei Edicule a Sfântului Mormânt şi apoi a altarelor.

Crucea este un trofeu al lui Hristos” care „alungă întotdeauna demonii„, a notat Patriarhul Teofil al Ierusalimului în predica rostită la ceremonie. „Crucea este o forţă puternică, o săgeată invizibilă, un medicament nematerial, o sursă pentru vindecarea oricărei dureri, o slăvire prin durere„, a subliniat Patriarhul Teofil, citându-l pe Sfântul Ioan Damaschin.

Astăzi, în a treia Duminică a Postului Mare, celebrăm Cinstirea Preţioasei şi Dătătoarei de Viaţă Cruci. (…) Prin urmare, am celebrat sacrificiul fără sânge în Biserica Sfântului Mormânt, locul Răstignirii şi Învierii Mântuitorului nostru Hristos. (…) Crucea lui Hristos, la fel ca pomul mântuirii, a devenit forţa puternică prin care Dumnezeu Tatăl ne-a oferit libertatea întru Hristos. «Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei» (Galateni 5, 1), ne îndeamnă Sfântul Pavel. Prin Cruce, am fost eliberaţi din «robia stricăciunii», ca să fim părtaşi «la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu» (Romani, 8, 21)„, a continuat Patriarhul Teofil, conform unui comunicat postat pe site-ului Patriarhiei Ortodoxe a Ierusalimului.

Preţioasa Cruce sau icoana Crucii nu reprezintă doar un simplu simbol al credinţei creştine, ci întruchiparea dreptăţii Dumnezeieşti, adică, pe de o parte, împăcarea lui Dumnezeu cu întreaga creaţie; pe de altă parte, reprezintă împăcarea, prin Sângele lui Hristos pe Cruce, fie între oameni şi Dumnezeu şi între oameni unii cu ceilalţi, fie între popor şi oştile cereşti, după cum predică Sfântul Pavel: «Şi printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale» (Coloseni 1, 20). Iată de ce Sfânta noastră Biserică proiectează astăzi, la jumătatea Postului Mare, cinstirea cu bucurie a Crucii Dătătoare de Viaţă„, a concluzionat Patriarhul Teofil al Ierusalimului.

Mihail Drăghici

publicat in 06.04.2021

Procesiune în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, cu ocazia Duminicii Ortodoxiei (24.03.2021)

Duminica Ortodoxiei a fost celebrată de Patriarhia Ortodoxă a Ierusalimului cu o procesiune a sfintelor icoane în Biserica Sfântului Mormânt, iar Patriarhul Teofil a evidenţiat importanţa icoanelor.

„Duminica Ortodoxiei celebrează victoria restabilirii sfintelor icoane (…), conform deciziei celui de-al VII-lea Sinod Ecumenic (anul 787), prin contribuţia Împărătesei Teodora, a fiului ei Mihail şi a Patriarhului Metodiu al Constantinopolului”, anunţă Patriarhia Ortodoxă a Ierusalimului, într-un comunicat postat pe site-ul propriu.

În Duminica Ortodoxiei, Sfânta Liturghie a fost oficiată în Catoliconul Bisericii Învierii de Preafericitul Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe Mitropolitul Isichios de Kapitoliada şi pe arhiepiscopii Teofan de Gerassa, Aristarh de Constantina, Teodosios de Sebastia, Dimitrie de Lydda, Filomen de Pela şi pe Mitropolitul Ioachim de Helenopolis.

Sfânta Liturghie a fost urmată de o procesiune cu sfintele icoane prin înconjurarea de trei ori a Sfintei Edicule a Sfântului Mormânt şi apoi a altarelor.

„Astăzi, Sfânta Biserică a creştinilor ortodocşi celebrează restabilirea sfintelor icoane de către vrednicii de pomenire Suverani ai Constantinopolului Mihail şi Teodora, mama sa, alături de Sfântul Patriarh al Constantinopolului şi Mărturisitorul Metodius. Evenimentul restabilirii sfintelor icoane este un moment istoric crucial în viaţa Bisericii. Deoarece, după ce trecuseră doar trei secole de la formarea doctrinei privind Providenţa Divină, care este unirea supranaturală a firii divine cu cea umană în Domnul nostru Iisus Hristos, apăruseră buruienile nestorianismului împreună cu derivatele acestuia, monofizitismul şi monotelismul. Icoanele descriu, în esenţă, întruparea Cuvântului lui Dumnezeu (…). Restabilirea icoanelor reprezintă o mărturisire despre mântuirea noastră în Hristos, prin Hristos”, a declarat Patriarhul Teofil al Ierusalimului în predica rostită în Duminica Ortodoxiei.

„Restabilirea sau, mai degrabă, venerarea sfintelor icoane nu se referă la partea lor materială, ci la persoana descrisă ori la evenimentul biblic. «Nu ne închinăm părţii materiale. Cinstirea icoanei este atribuită prototipului», după cum învaţă Sfântul Ioan Damaschin, referindu-se la cuvintele Marelui Părinte al Bisericii, Sfântul Vasile. Cu alte cuvinte, cinstirea pe care o acordăm icoanelor este atribuită persoanei descrise, prototipului. Acest adevăr a fost proclamat de Părinţii Bisericii înduhovniciţi la Sinodul Ecumenic de la Nicea, unde au decis că cei care sărută icoana şi o cinstesc onorabil primesc sfinţenie (…)”, a subliniat Patriarhul Teofil al Ierusalimului.

«Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr» (Ioan, 4, 24). Totuşi, venerăm şi toate lucrurile create prin care Dumnezeu a lucrat pentru mântuirea noastră, cum ar fi, spre exemplu, ieslea, peştera, locul Răstignirii şi al îngropării de trei zile şi al Învierii, precum şi orice îi este dedicat lui Dumnezeu. «Nu pentru natura lor, ci întrucât sunt vase ale energiei divine, iar îngerii şi oamenii şi orice creaţie materială care au devenit vase ale energiei divine şi care mă ajută la mântuire, le respect şi le venerez pentru energia divină care există în ele», aşa cum învaţă Sfântul Ioan Damaschin”, a explicat Patriarhul Teofil al Ierusalimului.

Mihail Drăghici

articol aparut in 24.03.2021

de Anders Noren.

SUS ↑