Sâmbăta morților – Moșii de toamnă

În Biserica Ortodoxă se face sâmbătă, 30 octombrie, pomenirea tuturor celor adormiţi întru Domnul. La Moşii de toamnă ne rugăm pentru toţi adormiţii noştri din neam.

Biserica se roagă zilnic pentru cei răposaţi: la Litie şi Miezonoptică, dar mai ales la Sfânta Liturghie, unde sunt pomeniţi de mai multe ori, în special la Proscomidie, la ieşirea cu cinstitele Daruri şi după Sfinţirea Darurilor. În rugăciunea de mijlocire pentru vii şi morţi, preotul pomeneşte în taină pe toţi răposaţii, cu cuvintele „Pomeneşte Doamne, pe toţi cei adormiţi întru nădejdea învierii şi a vieţii celei de veci şi-i odihneşte pe dânşii, Dumnezeul nostru, unde străluceşte lumina feţei Tale”.

Când preotul iese la Sfânta Liturghie cu Cinstitele Daruri în mijlocul bisericii pomeneşte pe strămoşi, moşi, părinţi, fraţi şi surori şi pe toţi cei adormiţi din neamul nostru. Căci noi, când plecăm la Domnul, ne adăugăm la neamul nostru, la cei care au plecat din lumea aceasta.

Fiecare zi de sâmbătă este dedicată amintirii morţilor, pentru că trupul lui Hristos s-a aflat în mormânt în ziua de sâmbătă şi S-a coborât la cei morţi pentru a le vesti mântuirea. Rugăciunile din această zi sunt făcute ca Dumnezeu să-i învrednicească pe cei adormiţi de milostivirea Sa, să-i judece cu blândeţe şi să-i aşeze în ceata drepţilor.

După Sfânta Liturghie, urmează parastasele de obște pentru cei trecuți la Domnul. Parastasele sunt ierurgii speciale, la care trupul mortului, nefiind de față, este simbolizat prin colivă. Se numește parastas, de la cuvântul grecesc Paristimi – a se înfățișa înaintea cuiva, a mijloci – deci rugăciune de mijlocire pentru răposați. Parastasul este o prescurtare a slujbei înmormântării. Partea de căpetenie o alcătuiesc rugăciunile de dezlegare și iertare, rostite de preot la sfârșitul slujbei, urmate, ca și la înmormântare, de „Veșnica pomenire”. Se săvârșește în biserică, după Sfânta Liturghie, iar când e cu putință, și la mormânt.

La parastas se aduc întru pomenirea celui răposat colivă, pâine și vin. Coliva închipuie trupul celui adormit și este semn al credinței noastre în înviere și nemurire. Făcută din boabe de grâu, care poartă în ele icoana sau asemănarea învierii trupurilor. La „Veșnica pomenire”, rudele și prietenii celui adormit ridică vasul cu colivă, legănându-l pe mâini, în semn de comuniune sau legătură cu răposatul. Același lucru închipuie și gustarea din colivă, după binecuvântarea ei.

Să ne gândim la toți cei plecați dintre noi, să ne rugăm și pentru cei care ne-au părăsit după o lungă și grea suferință în urma infectării cu noul coronavirus. Să-i pomenim și pe cei care bolnavi fiind, de boli grave, nu au avut acces în spitale la vreme pentru a se trata. Și nu în ultimul rând, să ne rugăm pentru cei care au murit în urma vaccinării, unul dintre ei fiind și Preasfințitul Gurie, episcopul Devei și Hunedoarei, care a plecat la Domnul se pare infectat de covid după a treia doză de vaccin.

Lasă un răspuns

de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: